hello people!

long time, no see. mi se intampla lucruri, ma entuziasmez sa vin sa vi le zic, dar n-am timp. si trece vremea si scade si entuziasmul pentru cele vechi, privind cu interes la proiectele viitoare. sunt prin tara de cateva saptamani, le cant in mod special bobocilor de liceu sau de facultate la balurile lor. apropo de perioada asta tare frumoasa, cand distractia e cuvantul de ordine, cand se leaga prietenii de-o viata, iubirile sunt nebunesti, iar grijile pentru viitor sunt lasate in seama celor mai mari, toate astea se regasesc intr-o piesa speciala a unui artist de clasa - Stefan Banica. piesa se numeste “Viata e frumoasa” si am avut bucuria sa o cant alaturi de Stefan in editia de pe 21 noiembrie a emisiunii “Dansez pentru tine”. pregatirea pentru acest moment a insemnat emotie si implicare maxima. si recunosc ca nu a fost usor sa stau langa un artist a carui cota extrem de inalta e perfect justificata de talent si charisma, dar in egala masura de profesionalism, seriozitate , exigenta ridicata fata de sine, si apoi fata de cei cu care lucreaza. o lectie importanta pentru mine si o colaborare memorabila. rezultatul il puteti comenta doar voi…

Hello tuturor! vad ca am inceput sa prefer sa scriu dimineata. nu prea sunt o persoana matinala, si astept ca pe sarbatori zilele in care sa nu am treburi de facut cu noaptea in cap si sa dorm pana tarziu cu telefonul inchis. azi ar fi trebuit sa fie asa, si totusi m-am trezit devreme, am facut cafeaua si acum m-am asezat sa va zic cate ceva… ah, ador momentul cafelei de dimineata, a devenit un fel de ritual care ma incarca pozitiv pentru restul zilei. reteta este asa…cafea la ibric, slaba, cu zahar brun, lapte din plin si un praf de scortisoara, neaparat intr-o cana mare, rosie:). foarte important e sa o bei cu cineva care sa te tina usor de mana, si cu un zambet si un ‘te iubesc’ sa-ti alunge urmele viselor urate de peste noapte si sa transforme orice zi, oricat de mohorata, intr-una perfecta. pentru a fi desavarsit, se completeaza tabloul cu un catel pufos facut covrig langa tine si ceva muzica buna pe fundal, poate Keith Urban, ‘Making Memories of Us’… momentul nu trebuie prelungit totusi cat sa-ti vina sa te intorci in patul nefacut si sa-ti piara orice pofta de munca:))
ieri am inceput altfel, am baut un ceai de fructe cu miere pe terasa unei cafenele de pe langa Gradina Icoanei. asezata cuminte intr-un balansoar am ascultat intrebarile si curiozitatile voastre si am raspuns pentru rubrica FanInterviu din cadrul emisiunii Fan X de la B1tv. vreau sa va multumesc pentru ca ma urmariti si ma sprijiniti, pentru ca intelegeti cine sunt si ce am eu de spus, am vazut asta in intrebarile voastre, documentate si inteligente, parca venite din partea unor jurnalisti cu experienta. am fost provocata, dar in sensul bun, si am raspuns cu sinceritate, asa cum v-am obisnuit.
diseara se relanseaza emisiunea “Trenul vietii”, la B1 tv, prezentata de Liana Stanciu. o sa fiu acolo alaturi de alte invitate, abordand o tema foarte delicata, o sa vedeti…

Why is it always the ones that we love
Are the ones that will never come home
Why must all of the bridges we cross take their toll
Always remember the voice in your head
Speaks to you when you’re alone
And it comforts you
From the top of your heart to the bottom of your soul

Toto - Bottom of Your Soul

sa ascultati piesa asta, e foarte frumoasa … v-am pupat!

And the tears come streaming down your face
When you lose something you can’t replace
When you love someone but it goes to waste
Could it be worse?

Lights will guide you home
And ignite your bones
And I will try to fix you

…a trecut o saptamana si inca ma trezesc diminetile si ascult franturi din piesele care m-au rascolit intr-o seara inghetata de septembrie la Viena. De trei zile e pe repeat obsesiv “Fix You”. Nu e loc de a povesti sau a explica, e doar emotie pura. Trebuie sa fiti acolo, daca aveti posibilitatea, sa-i auziti si sa respirati muzica lor prin toti porii.
Iesind din Stadhalle imediat dupa concert, am auzit un baiat vorbind la telefon si spunea ca-i vine sa planga pentru ca s-a terminat. Asta era si senzatia mea.
S-a cantat stand la coada la intrare, au cantat toti 15.000 la unison impreuna cu cei de la Coldplay, si lumea se imprastia de la concert cantand in gura mare pe strazi. Viva la vida!
Cu o seara inainte, tot ceva grandios, dar in alt fel. A fost ca un film sf in real time, in rolul principal, ea, Madonna, puternica, lucrata, aroganta, autoritara. Tot ce poti sa-ti inchipui si mult deasupra, in materie de proiectii, lumini, efecte halucinante, costume, coregrafie, echipamente, sincronizare la milisecunda, reconfigurare a scenei…Cand s-a terminat, nu a mai cerut nimeni vreun bis. Pentru ca a fost cam tot ce puteai duce, tu, cel din public, erai buimacit, coplesit. Trebuie sa mai vad de vreo 10 ori concertul sa-mi dau seama ce a fost real si ce plasmuire a mintii.
Nah…si inapoi acasa. Sunt lucruri de facut aici, la scara infinit mai mica, din punct de vedere logistic, din pacate ( si usor frustrant), dar din tot sufletul si cu toata implicarea.
Suntem foarte aproape de a finaliza pregatirile pentru filmarea unui nou videoclip. Cel de-al treilea single marca Crush+Alexandra de pe albumul “Hello”, piesa “Cu tine-n rai”. Il promitem de multa vreme, dar se intampla, trebuie sa se intample…
Saptamana asta sunt de gasit si la sala de repetitii a baietilor de la Bere Gratis. Am fost invitata sa pregatim un moment din cadrul aniversarii lor de 10 ani, sarbatorita pe 5 octombrie in cadrul emisiunii “Duminica in Familie”. O noua provocare pentru mine, dar o colaborare extrem de interesanta si o sa vedeti voi acolo si ceva surprize, daca sunteti cu ochii pe noi.
Pai, ne auzim! va pup cu drag:)

si

   Hello! sa stiti ca ar trebui sa dorm deja la ora asta, odihna e esentiala inainte de o reprezentatie care se doreste a fi “the one ” si aducatoare de ceva pui de cerb, eventual :). or fi emotiile, sau doar ca tineam neaparat sa va spun ca maine e seara cea mare si mi-as dori sa fiti alaturi de mine si evident, de genialii baieti in ‘boots’, Tony Poptamas si Desperado.

    Is de aproape o saptamana la Brasov, cu catel (la propriu) si purcel (neidentificat inca). Sincer, nu m-ar deranja sa stau cateva luni pe-aici, si pentru orasul in sine, unul dintre preferatele mele, dar si pentru noptile albe petrecute in gasca asta nou formata, la un pahar de… apa plata si la multe povesti, bancuri si buna dispozitie distribuite fara limita. Pana la urma, lucrurile astea de culise fac deliciul celor implicati in eveniment, pentru ca cerbi sunt cativa, iar participarea in concursul in sine, cu tot cu problemele organizatorice inerente, aduce batai de cap suficiente.

     In rest, se intampla Cerbul de Aur, dupa 40 de ani de la infiintare si vreo 3 de pauza, cu buline albe si multe negre, lucruri despre care cred ca ar fi mai bine sa vorbim dupa ce se trage linia de finish. Important e ca se intampla, ca orasul forfoteste de lume interesata de festival, ca au loc aici lansari si evenimente speciale si ca se canta mult. Si destul de bine, din cate am vazut pana acum. Iarasi e interesant de mentionat ca suntem mai multi concurenti romani decat cei 3 cu care s-a plecat la drum in concurs. Ma gandesc ca e bine, cresc sansele Romaniei, nu? si selectiile au devenit astfel un soi de repetitii generale:)

     Noi o sa cantam maine, vineri, 5 septembrie…s-a facut azi, intre timp, de fapt:). La sfarsit de tot. Am incercat o varianta in engleza a piesei “Ai sa stii”, demna de un juriu international, dar dupa tzashpe repetitii, am zis ca-i mai bine sa o auziti asa cum o cunoasteti. Eu zic ca merita, piesa asta chiar e o felie de inspiratie.

    Si va mai zic ca o sa ma vedeti si in gala. Terminati cu prostiile, nu se stie nimic, n-am cumparat vreun premiu! O sa fiu sigur in seara galei in public, cantand in gura mare “Stars” si alte bucati ale celor de la Simply Red. Va fi una din ultimele lor reprezentatii, merita sa-i vedeti, macar la tv, daca n-aveti drum prin Brasov.

    Nah, ne auzim curand cu noutati. Va pup de noapte buna! sa ne tineti pumnii!

   Hello! iata-l, asta e, s-a lansat la apa (fara surle si trambite). Nu obisnuiesc sa ma laud, dar sunt cam mandra de el:) si de domnisoara aceea cu suvita blonda care e mult mai simpatica decat mine:)

   Va astept in lumea mea, sa povestim, despre ce aveti voi chef, ca asta e ideea, puteti sa ma provocati chiar :)

   Pana una-alta, merg sa inchin un pahar de sampanie (pentru copii, ca mai am de condus pana ajung acasa). Salutari!