Observ ca iti place sa fi agitata mai tot timpul, si ma bucur sa aud ca o persoana adulta mai tine si la copii. Din pacate Romania nu este tara in care poti devenii ceea ce vrei; nu ma pot plange sunt programator, si nu zic ca nu mere bine dar de mic am visat sa fiu un pilot de avioane de lupta. Din pacate asta nu mi se va intampla niciodata; parintii m-au oprit sa fac asta inainte sa am ocazia sa ma inscriu la aviatie la Brasov……. bine au facut, nui acuz, poate azia fi in sicriu sau mai rau as sta sa ma uit la avioane:(.
Totusi ai spus ca esti sigura ca majoritatea acelor copii nu vor fi vedete cand ajung mari, si nu te contrazic. Oricum eu personal cel mai mult acuz anturajul, de exemplu saptamana trecuta am vazut un baiat cu care am copilarit impreuna, cei drept era mult mai mic ca mine(credca cu vreo 8 ani) si tin minte ca avea o mare pasiune pentru plante si animale si era foarte linistit si cuminte. Erau vreo 5 pusti (nu cred ca vreunu avea mai mult de 12-13 ani) printre care si baiatul de care va povestesc. Ocupatia lor era spartul geamurilor la o cladire parasita. Deci nu neaparat ocazile sau lipsa de pile iti pot strica visul; insasi mediul si gandirea din tara asta o face. Am avut eu un slide show cu legatura la chestia asta ce ma facut sa imi pun multe intrebari cu vrivire la cum actionez, dar si multe raspunsuri si daca doresti ti-l pot trimite.

Mai vreu sa teintreb ceva….. nu prea vad sa raspunzi comenturilor, ar fi foarte amibil din partea ta sa o faci si cel putin eu personal as aprecia mult chestia asta dar sunt sigur ca si multi altii, + ca eu accept si genul de raspuns: “imi pare rau dar nu am avut timp sa raspund”.
Mai am ceva treaba asa ca tre sa plec. Va doresc o Duminica placuta(cat a mai ramas din ea), si numai bine tuturor.