Din seria aventurilor mele mai mult sau mai putin notabile din Zanzibar, tin sa mentionez ca am obtinut un certificat Padi DSD. Asta inseamna ca sunt un soi de scafandru incepator si ca, pe langa cursul de rigoare, am facut si o scufundare la 12 m in interiorul unui recif. Nu ca n-ati fi avut somnul linistit fara aceasta veste, dar sunt destul de entuziasta si cred ca am fost si putin curajoasa la treaba asta. Scuba diving nu e un sport care sa implice cine stie ce efort fizic (asta excluzand caratul celor de 50 de kile de echipament la locul faptei, respectiv barca), dar presupune ceva riscuri pentru viata si necesita concentrare. Acum n-o sa ma trezesc vorbind ca si cum m-as pricepe foarte tare, dar intentionez sa fac un curs mai complet la intoarcere si sa incerc scufundari in locurile vestite pentru asa ceva.

Mai atasez ceva poze aferente acestei povestiri cu toate ca sunt departe de realitate. Incercati neaparat!

    Salutare! si poate ar trebui sa adaug un ‘la multi ani’ si urarile mele de bine si de lucruri frumoase de care sa aveti parte in 2009. Mi-a fost greu sa-mi amintesc ca nu demult au fost sarbatorile de iarna si un Revelion la -12 grade petrecut in Piata Avram Iancu impreuna cu prietenii nostri din Cluj. Nu e intentia mea sa va fac in ciuda, dar acum scriu de pe o plaja cu nisip alb pe malul Oceanului Indian, la 35 de grade. Sunt in Africa, si nu acea felie comerciala de care ai parte izolat in resorturile all-inclusive din Egipt sau Maroc. Sunt in Africa salbatica, misterioasa si senzuala. Mai exact Zanzibar, Tanzania. Am cunoscut aici paradisul si acel sentiment de fericire nepamanteasca ce te cuprinde cand te poti detasa complet de maruntisurile care te macina zilnic, si ramai doar tu si natura si simplitate si puritate si constati ca poti trai practic fara inventiile ultimilor ani care ti se par vitale in activitatea de toate zilele. Daca renunti la statutul de turist comod si incepi sa explorezi insula, cunosti adevarata viata a oamenilor de aici, acea Africa saraca, dezolanta si impanzita de boli.  Si totusi Zanzibarul e o tara avuta, fata de alte surate de pe continent. Aici nu se moare de foame, spun bastinasii cu mandrie. Dar se traieste in sate complet lipsite de apa si electricitate, in casute de cativa metri patrati, ridicate din pamantul arid, si in care traiesc familii de cate 10 persoane sau mai mult. Natura e generoasa pentru ca ofera hrana - fructele exotice si vietatile oceanului.

    Experientele pe care le traiesc aici zilnic ma coplesesc, asa ca mai bine las cateva imagini sa vorbeasca pentru mine. Promit ca revin, sunt atatea de povestit…

    hello people!

long time, no see. mi se intampla lucruri, ma entuziasmez sa vin sa vi le zic, dar n-am timp. si trece vremea si scade si entuziasmul pentru cele vechi, privind cu interes la proiectele viitoare. sunt prin tara de cateva saptamani, le cant in mod special bobocilor de liceu sau de facultate la balurile lor. apropo de perioada asta tare frumoasa, cand distractia e cuvantul de ordine, cand se leaga prietenii de-o viata, iubirile sunt nebunesti, iar grijile pentru viitor sunt lasate in seama celor mai mari, toate astea se regasesc intr-o piesa speciala a unui artist de clasa - Stefan Banica. piesa se numeste “Viata e frumoasa” si am avut bucuria sa o cant alaturi de Stefan in editia de pe 21 noiembrie a emisiunii “Dansez pentru tine”. pregatirea pentru acest moment a insemnat emotie si implicare maxima. si recunosc ca nu a fost usor sa stau langa un artist a carui cota extrem de inalta e perfect justificata de talent si charisma, dar in egala masura de profesionalism, seriozitate , exigenta ridicata fata de sine, si apoi fata de cei cu care lucreaza. o lectie importanta pentru mine si o colaborare memorabila. rezultatul il puteti comenta doar voi…

Hello tuturor! vad ca am inceput sa prefer sa scriu dimineata. nu prea sunt o persoana matinala, si astept ca pe sarbatori zilele in care sa nu am treburi de facut cu noaptea in cap si sa dorm pana tarziu cu telefonul inchis. azi ar fi trebuit sa fie asa, si totusi m-am trezit devreme, am facut cafeaua si acum m-am asezat sa va zic cate ceva… ah, ador momentul cafelei de dimineata, a devenit un fel de ritual care ma incarca pozitiv pentru restul zilei. reteta este asa…cafea la ibric, slaba, cu zahar brun, lapte din plin si un praf de scortisoara, neaparat intr-o cana mare, rosie:). foarte important e sa o bei cu cineva care sa te tina usor de mana, si cu un zambet si un ‘te iubesc’ sa-ti alunge urmele viselor urate de peste noapte si sa transforme orice zi, oricat de mohorata, intr-una perfecta. pentru a fi desavarsit, se completeaza tabloul cu un catel pufos facut covrig langa tine si ceva muzica buna pe fundal, poate Keith Urban, ‘Making Memories of Us’… momentul nu trebuie prelungit totusi cat sa-ti vina sa te intorci in patul nefacut si sa-ti piara orice pofta de munca:))
ieri am inceput altfel, am baut un ceai de fructe cu miere pe terasa unei cafenele de pe langa Gradina Icoanei. asezata cuminte intr-un balansoar am ascultat intrebarile si curiozitatile voastre si am raspuns pentru rubrica FanInterviu din cadrul emisiunii Fan X de la B1tv. vreau sa va multumesc pentru ca ma urmariti si ma sprijiniti, pentru ca intelegeti cine sunt si ce am eu de spus, am vazut asta in intrebarile voastre, documentate si inteligente, parca venite din partea unor jurnalisti cu experienta. am fost provocata, dar in sensul bun, si am raspuns cu sinceritate, asa cum v-am obisnuit.
diseara se relanseaza emisiunea “Trenul vietii”, la B1 tv, prezentata de Liana Stanciu. o sa fiu acolo alaturi de alte invitate, abordand o tema foarte delicata, o sa vedeti…

Why is it always the ones that we love
Are the ones that will never come home
Why must all of the bridges we cross take their toll
Always remember the voice in your head
Speaks to you when you’re alone
And it comforts you
From the top of your heart to the bottom of your soul

Toto - Bottom of Your Soul

sa ascultati piesa asta, e foarte frumoasa … v-am pupat!

   Hello! iata-l, asta e, s-a lansat la apa (fara surle si trambite). Nu obisnuiesc sa ma laud, dar sunt cam mandra de el:) si de domnisoara aceea cu suvita blonda care e mult mai simpatica decat mine:)

   Va astept in lumea mea, sa povestim, despre ce aveti voi chef, ca asta e ideea, puteti sa ma provocati chiar :)

   Pana una-alta, merg sa inchin un pahar de sampanie (pentru copii, ca mai am de condus pana ajung acasa). Salutari!