home… aici, in camera din care scriu ma cuprinde intotdeauna linistea, si inversunarea cu care tratez tot soiul de intamplari petrecute pana a fi ajuns aici, dispare… nu s-au schimbat prea multe in camaruta asta de-a lungul anilor, ca aspect. desi s-a petrecut o schimbare dramatica in sanul familiei atat de draga mie, care m-a schilodit sufleteste si a distrus o parte din ceea ce ma incapatanam sa cred inca de copil ca nu-mi va fi luat niciodata. o parte dintre voi probabil stiti…

in fine…biroul vechi, care era sa-mi cada pe picioare sub greutatea cartilor si caietelor buchisite in perioada scolii, a fost inlocuit cu unul gen office pe care sta computerul si imprimanta. in rest, aceeasi mobila stil ‘tineret’, parca se chema, deschisa la culoare si scartaind binisor din balamale. ah, stiu. mai lipseste pick-up-ul, care era de fapt un personaj, pentru mine, avea suflet, pentru ca a adus MUZICA in viata mea. colectia de viniluri e acolo, ma mir ca unele discuri nu s-au subtiat pana la imaterial dupa atatea si atatea ascultari. regina mea, Angela, povestile cu Nastratin Hogea si Pinocchio si Craiasa Zapezii sunt toate acolo, colindele cu Hrusca si Madrigal, fara de care nu cresteau cozonacii la Craciun, si primele sound-uri mai occidentale, Modern Talking, un disc cumparat de ai mei de la bulgari. doua calimari cu cerneala, niste agende si vreo 25 de caiete mari ,albastre, frumos aranjate. deschid unul la intamplare si citesc “sa se calculeze sinusul unui unghi format de doua diagonale ale unui cub” si imi suna a limba straina clar. cred ca era o treaba usor de facut, ca vad rezolvarea imediat, fara taieturi si complicatii si imi recunosc scrisul. si urmeaza exercitii cu sutele. nu stiu unde s-a dus atata matematica, Doamne!!! in clipa asta cred ca as fi mai fericita sa stiu sa dau de cap perfect tuturor hieroglifelor astora scrise cu mana si mintea mea acum vreo 10 ani decat sa am maine un no 1 in topuri. asta cred ca se intampla si pentru ca azi, la biserica, m-a intrebat o doamna, bine, de cantat, canti, da servici ai?:))  nu stiu daca am lamurit-o exact cat de serios sau nu e sa ai firma ta de evenimente si alte indeletniciri adiacente mediului artistic si cam ce am eu de facut pentru cele 3 minute de cantat la televizor…nah…plus ca e perioada examenelor si admiterilor si cred ca m-a apucat ceva dor de vremea scolii si de acea efervescenta intelectuala. sunt boring, ha? cu siguranta asa eram si pe vremea aia, cand ma inchideam aici in camera mea sa-mi fac vocalizele si apoi sa ma straduiesc sa ating nota Re, pe care o visam noaptea, din diferite piese pe care le pregateam pentru festivaluri. Cel mai odios dintre toate era “Strani Amori” a Laurei Pausini care nu iesea defel.

pffff… is atatea . imi amintesc in valuri, si cred ca randurile astea sunt mai mult pentru mine decat pentru voi. crampeie din care probabil n-o sa intelegeti mare lucru, dar eu imi amintesc perfect, desi m-am schimbat tare mult. sunt multumita de mare parte din lucurile pe care le-am facut, dar trebuie sa ma intreb intotdeauna daca sunt omul care imi doresc sa fiu si daca am facut ce a trebuit cu ceea ce mi s-a dat din preaplin de sus si de la ai mei.

This entry was posted on Tuesday, June 30th, 2009 at 4:23 and is filed under Personal. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.