Cerbul Copiilor
Thursday, August 20th, 2009E agitatie maxima si imi place ! O sa va zic pe indelete ce si cum mai fac, dar imi place sa vorbesc despre lucrurile mai putin expuse, pentru ca altfel mai apucati sa vedeti si voi una, alta.
In perioada 6-9 august am fost la Piatra Neamt, fiind chemata ca membru de juriu la Cerbul Copiilor. Am fost foarte incantata sa accept, mai ales ca aveam nostalgia participarilor, tot ca ‘jurat’, la “Vreau sa fiu vedeta “ a Antenei 1. Apropo, jur ca nu inteleg de ce nu se mai face emisia asta, e verificat pe mine ca avea audienta, pentru ca nu mi s-a intamplat in veci sa fiu mai recunoscuta oriunde merg ca “fata din juriu”, de publicul de mamici si bunici mai ales ceI drept, dar foarte numeros. In emisiunea asta apareau copii extrem de talentati si de multe ori am primit niste lectii de viata fabuloase si am vazut cazuri care ne tineau cu obrajii umezi de emotie, iar eu personal am avut de invatat multe, inclusiv de la copiii participanti, si in mod special de la una dintre colegele mele de juriu, Niculina Stoican, care m-a facut sa inteleg cat de pretios este folclorul romanesc, si serios ca nu zic de pomana, eram fascinata sa o aud vorbind despre portul popular, traditii si instrumente si cantece vechi. Ma rog, multe lucruri frumoase, imi lipsesesc zilele de luni in care inregistram de dimineata pana seara pentru acest proiect. Si cum ziceam, nu tu scandal, nu tu vulgar, nu tu sex, normal ca au scos emisia…
Revenind, mi-a priit mult micul sejur de la Piatra, e foarte frumoasa zona, sa mergeti. Si am fost uimita sa vad atatia copii talentati si frumosi si mai ales instruiti excelent de profesorii lor. Am vazut acolo show-uri pe care le-ar putea invidia artistii consacrati de la noi (eu sigur da) si am mai spart monotonia pieselor pe care le aud mereu pe radio, cu cantece ale copilariei, despre cocosul nataflet, pisicuta care nush ce-a mai facut, despre bunici, parinti si colegi de scoala, de-ale copilariei, naiv si desuet, dar cu un farmec aparte. Daca tot scriu acum, as vrea sa transmit felicitarile mele si copiilor, parintilor, si profesorilor, si organizatorilor, pentru ca n-am apucat sa mai stau la gala, grabindu-ma spre Callatis. Ma tem ca peste ani, vedetele muzicii romanesti vor fi prea putine dintre acesti copii care muncesc extrem de mult si chiar au ceva de spus de la varste foarte mici, si mai multe dintre cei care nu traiesc emotiile concursurilor si a jurizarilor… Cam dezarmant pentru parinti, care imi tot cer reteta pentru o reusita sigura. Din pacate, nu stiu sa le raspund, am primit aceeasi reactie la timpul meu, si am crezut ca e rea vointa… Ehe, si eu mai caut retete, de exemplu pentru un no 1 in toamna asta. Provocarile nu se termina niciodata, oricum, sa cante muzica!