Va salut! dupa mult timp, ce-i drept, din nou :)… Chestia asta cu scrisul pe blog a intrat, fara sa vreau, in seria lucrurilor pe care le faci de maine, sau de luni, sau de saptamana, luna viitoare. “De luni ma apuc de cura de slabire”, “de maine o sa-mi lucrez vocea macar o ora pe zi”, “de saptamana viitoare imi fac mai mult timp pentru prieteni”… “de luni o sa scriu macar de doua ori pe saptamana pe blog”. Nu prea-mi iese, desi mi-ar placea sa impartasesc cat mai multe lucruri cu voi, uneori ma trec tot soiul de ganduri si stari pe care as vrea sa le astern, alteori mi se intampla lucruri funny de care “ma rad” de una singura. Ideea e ca atunci cand sunt prinsa, chiar sunt prinsa, iar cand am timp, sunt comoda, cred. Important e ca, atunci cand scriu sunteti aici. Si va multumesc pentru asta.
Simt nevoia sa reiau unele intamplari de acum mai multa vreme. A fost 23 februarie. Si a fost concert aniversar Bere Gratis de 10 ani de activitate la Teatrul National Bucuresti. Lume multa, muzica buna si de substanta, scena bine pusa la punct, invitati, printre care am fost onorata sa ma aflu – Virgil Iantu, Tudor Chirila, Cornel Ilie. I tried to do my best la piesa “In brate”, cu emotiile aferente unui eveniment mare si chiar emotionant, pentru mine. Am pus si niste poze, ca sa va faceti o idee, daca n-ati fost acolo.
Mie, cand imi place sa fac un lucru, pai imi place. Asa ca nu mi-am ales niciodata colaboratorii si cred ca nici ei pe mine, dupa vreo strategie de marketing sau dupa vreo combinatie facuta din motive de apartenenta la aceeasi casa de discuri sau ceva de genu’. Muzica a avut intotdeauna intaietate, si dincolo de asta, cred ca am cautat mereu o afinitate intre mine si omul de dincolo de artistul cu care colaboram. Fara acea potrivire umana si respect, nu cred ca ar fi iesit rezultatul scontat pe plan muzical. Am descoperit si in baietii de la Bere Gratis niste oameni jos palaria. Ne-a placut sa repetam impreuna, sa povestim si sa improvizam, de la ei si de la noi. Cred ca o sa mai facem lucruri din-astea faine.
Acum, mai proaspat, fu Gala Premiilor Radio Romania. Si statisticile au aratat ca piesa cea mai difuzata in anul 2008 la postul national de radio a fost o piesa care nu a intrat in playlist-urile radiourilor asa-zise comerciale, pentru ca nu era pe target, banuiesc (adica nu, stiu sigur, ca am mai auzit asta)… Acesta a fost unul dintre premiile speciale ale serii pe care l-am obtinut impreuna cu Sandy Deac, compozitorul piesei si Tony Tomas pentru “Ai sa stii”, nominalizata de asemenea la categoria Cea mai buna piesa pop a anului. In cadrul spectacolului au fost premiati artisti din toate genurile muzicale, la diferite categorii, multi extrem de emotionati, unii mai ironici, altii lipsind motivat. Pentru mine a fost, cu toata mandria o spun, al treilea an consecutiv in care am fost nominalizata si premiata, am fost acolo sa cant impreuna cu Tony, dar am si gustat show-ul pana la sfarsit. Dilema mea pentru acea seara ramane insa unde s-o fi localizat zona D cu locurile 153 pana la 156 rezervate pentru mine si inscrise pe invitatia primita de la organizatori, ca n-am reusit sa dau de ea nicicum, asta dupa ce am colindat toata sala inainte de inceperea galei si primele 20 de minute dupa start si am deranjat jumatate din spectatori. Am reusit sa gasesc liber langa macaraua tvr-ului, dar nu erau locurile mele. Sper sa aflu la anul si va spun si voua. Atat.